manucare

manucare: ma·nu·cà·re

v.tr. LE

mangiare: che paura avete voi? Credete voi che egli vi manuchi? (Boccaccio) | fig., con riferimento a un cibo spirituale: oh beati quelli pochi che seggiono a quella mensa dove lo pane de li angeli si manuca! (Dante)

\

DATA: 1Є metà XIII sec.

ETIMO: lat. mandūcāre, v. anche manicare.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

manucare — v. mangiare … Enciclopedia Italiana
mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… … Dicționar Român
manucato — ma·nu·cà·to p.pass., agg. → manucare … Dizionario italiano
mangiare — mangiare1 s.m. [uso sost. di mangiare ] (pl., raro, ri ). [ciò che si mangia: cucinare il m. ; il m. è in tavola ] ▶◀ cibo, (tosc.) desinare, pasto, pietanza, vivanda. mangiare2 (dial. magnare, ant. manucare) v. tr. [dal fr. ant. mangier, lat.… … Enciclopedia Italiana

Academic Dictionaries and Encyclopedias